2. Crearea de probleme false pentru slabirea firmelor – Cazul Grigoriu: un asasinat economic și social, tipic pentru epoca recentă, prin crunt abuz judiciar!

Capitolul anterior : 1. Crearea de prosperitate înainte de atacul mafiot

CAPITOLELE ACESTEI PAGINI:
1) Dezertări în lanț
2) Începutul problemelor: bancherii
3) Ajutorul a fost doar o capcană
4) Bancherii ies la atac
5) Infiltrarea atacatorilor în firmă
6) Infiltrarea atacatorilor în familie
7) Bancherii atacă
8) Sacrificăm un imobil să le salvăm pe celelalte
9) Capcanarea în sistemul juridic
10) Câștigarea încrederii prin mici succese
11) Terorizați, restructurăm firmele
12) Exasperare și confuzie: suntem atacați din toate direcțiile
13) Pregatirea jafului cel mare

ANUL 2000 – 2001

1) Dezertări în lanț fără nici un motiv cunoscut.

La ședința săptămânală de coordonare managerială a firmnelor din data de 24.01.2000 un numar de 5 dintre cei mai vechi și mai importanți directori și-au dat demisia, ceilalţi au plecat în următorul an şi jumătate, cei nou aduşi au plecat şi ei fără nici o explicaţie, apar probleme în toate părţile sistemului, toate fără nici o cauză aparentă.

Firmele funcţionează tot mai încet, angajaţii sunt mai înfricoşaţi şi părăsesc fără aparent motiv firmele.

Toţi cei plecaţi sau rămaşi refuza să comunice cu ADRIAN GRIGORIU fără nici o explicaţie şi trec de la un comportament anterior care era spontan şi sincer la un comportament formal şi rezervat.

ADRIAN GRIGORIU detaliază: „La acestă data fatidică de 24 ianuarie 2000 a început o perioadă de şoc care continuă şi în prezent, de respingere a realităţii deşi evidenţele mă obligau să o iau în considerare foarte serios. Nu puteam să înţeleg cum oameni, nu doar unul dar în grup, cărora le dedicasem întreaga mea viaţă, i-am îmbogăţit, i-am învăţat tot ce descoperisem eu pe cont propriu cu mari eforturi și sacrificii, oameni care pentru mine erau familie, alta nu mai aveam de 10 ani, cărora le-am ridicat nivelul de viaţă şi confort cât de mult am putut, le-am luat automobilele cele mai bune pe care firmele și le puteau permite, apartamente, extinderi la case, salarii, libertate, le-am creat un viitor solid şi o prosperitate certa, deodată, fără nici o notificare, fără nici un semn, fără nici un motiv, fără nici un act cauzat de mine, s-au mobilizat în grup, m-au părăsit în mijlocul activităților şi m-au atacat să distrugă tot ceea ce făcusem, de fapt pentru mine şi pentru ei.

De exemplu, eu luam din firma ca să trăiesc cu mult mai puţin decât primii 5-10 directori, foştii membri ai departamentului economic pot confirma si sunt zeci.

Cu dificultate am înţeles logic dar niciodată şi sufleteşte.

În final toţi au avut de pierdut din coalizarea cu mafioţii împotriva mea, au distrus găina care făcea ouăle de aur, ouă pe care mai toate le luau ei iar în viitor ar fi luat şi găina în cea mai mare parte. Acţiunea lor mi se părea de o prostie incalificabilă și pentru că îi învățasem că în principiu că pe mâna mafioţilor nu poate exista câştig. Viaţa mi-a dat dreptate. Mirajul îmbogăţirii rapide prin ditrugerea firmelor mele i-a orbit, i-a îndobitocit, i-a prostit și i-a distrus în final şi pe ei.

Erau oameni inteligenţi dar mirajul averii făcute ușor i-a blocat mental astfel că au uitat şi nici nu au mai putut gândi că mafioții nu își cooptează trădători și colaboratori pentru binele colaboratorilor ci cooptează slugi pentru binele mafioţilor de care repede se debarasează după ce își încheie misiunea și bineînțeles după ce mafioții îi jefuiesc și pe aceștia. Degeaba le-am predat astfel de lecții în sute de ore de şedinţe și ani de zile, mirajul speranţei i-a imbecilizat și am pierdut toți.”

ADRIAN GRIGORIU continuă: „Ani de zile mai târziu am descoperit că o parte dintre angajaţii noştrii fuseseră cooptați în masonerie și primiseră ordin să submineze activitățile firmelor mele pentru a le slăbi şi pregăti pentru un atac de preluare a patrimoniului, slăbire ce a început în timpul în care eu eram bolnav. Revenirea la sănătate a zădărnicit acest plan și a activat altul. Slăbirea firmelor s-a agravat prin demisia directorilor cărora li s-a promis că vor putea prelua operaţiunile firmelor mele după ce voi fi distrus, adică în doar câteva luni.

Această estimare iniţială a fost greșită, ei subevaluând capacitatea de luptă a omului care a obţinut fiecare bănuţ cinstit. Foarte probabil până la acea dată ei se confruntaseră cu personaje care îşi obţinuseră averea în moduri mai puțin oneste și nu erau pregătiți să treacă prin foc pentru a proteja ceea ce au făcut prin muncă grea și sacrificiu ce la acel moment însumau peste 20 de ani de activitate pe cont propriu în condiții ostile.

Am aflat după mulți ani că o parte dintre directori aveau firmele lor proprii de cel puţin un an în aceleaşi domenii cu ARGUS, ARBORIA, APROMATCO şi promovau informaţia în spaţiul public că firmele lui ADRIAN GRIGORIU ar fi dat faliment şi se impune să fie înlocuite cu firmele directorilor.”

2) Începutul problemelor: bancherii ne ofera sprijin nesolicitat să accelerăm dezvoltarea

În ianuarie 2000 ADRIAN GRIGORIU achiziţionează terenul SNAGOV în numele firmei APROMATCO SA cu un credit de 300,000 dolari SUA avansat de ROBANK SA cu scopul de a crea un centru de antrenament precum și de recreație pentru angajații, clienții și furnizorii firmelor deopotrivă.

În decembrie 2000, ROBANK SA intră în dificultăţi de plată şi solicită lui ADRIAN GRIGORIU să caute să refinanţeze creditul la altă bancă şi să îl restituie pentru a sprijini lichiditatea băncii ROBANK SA.

Firma ARGUS ALARM SYSTEM SA avea de mulţi ani deja reputaţia celei mai bune firme în domeniul securităţii private în România motiv pentru care încă din 1998 fusese solicitată să asigure securitatea tuturor sucursalelor din Bucureşti şi a sediului băncii CREDITANSTALT ulterior HVB BANK în prezent numită UNICREDIT.

Urmare solicitărilor insistente a conducerii ROBANK, ADRIAN GRIGORIU are un număr de întâlniri cu Conducerea HVB BANK respectiv DAN PASCARIU – Preşedinte, HELMUTH BERNKOPF – Vicepreşedinte şi conducător efectiv al băncii, la care se discuta situaţia ROBANK şi a firmelor deţinute de ADRIAN GRIGORIU. Conducerea HVB BANK prezintă către ADRIAN GRIGORIU o ofertă de a prelua creditul de la ROBANK şi simultan de a finanţa dezvoltarea firmelor sale cu precădere fabrica de cherestea şi alte produse de lemn ale firmei ARBORIA MANUFACTURING SRL.

ADRIAN GRIGORIU detaliază: „Mi s-a prezentat că printr-un credit pot dezvolta fabrica cu mult mai repede decât prin acumularea de profit necesar investiției doar din activitățile curente, ceea ce ar fi durat vreo 2 ani. Profitul suplimentar obtinut în acești 2 ani ar fi compensat cu mult costul creditului. Era o propunere logică dacă ar fi fost si adevarată dar eu nu aveam absolut nici o suspiciune. De ce aș fi avut? Acum am înțeles că nu putea fi adevarată venind de la un fost securist și niște străini. Aflat fără să fiu conștient într-o totală necunoaștere a realității financiare, având convingerea că ei acționează cu cea mia mare bună crednțăam fost de acord cu propunerea lor de a ne acorda (mie și firmelor) creditul în 2 etape:

Prima etapă 700,000 de dolari SUA plătibil imediat pentru a prelua creditul de la ROBANK şi a finanţa capitalul operaţional pentru mărirea activităţii unităţii de exploatare forestieră în vederea dezvoltării fabricii. Cu aceşti bani am achiziţionat cantităţi mari de masă lemnoasă pe picior pentru a fi exploatată în anul 2001 și a alimmenta fabrica ce urma a fi instalată conform planurilor de finnțare asigurate de bancheri, în a doua jumătate a anului 2001.

Într-o ședință de analiză a proiectului meu privitor la finanțarea echipamentelor fabricii, o fătucă, sclavă la bancheri, m-a întrebat: ce garanție avem noi dacă toate pădurile României vor lua foc? Am rămas paralizat. Ceva grav era în desfășurare dar ce?„

Toate promisiunile s-au dovedit ulterior minciuni păcălitoare, croite anume pentru a jefui acei oameni de bună credință care iau ce se spune ca fiind adevărat și că o promisiune făcută de o persoana cu o înaltă autoritate şi credibilitate, precum un șef de bancă, se va îndeplini negreșit precum a fost promisă. Așa serioși și creduli eram noi la acel moment, nu făcusem rău la nimeni, nu așteptam rău de la nimeni și în naivitatea noastră nu puteam să înţelegem gândirea acestor personaje.

Nota bene victima nu este niciodată de vină pentru că a fost înșelată, abuzată, jefuită întrucât nu există în nici un cod penal vreo prevedere care să învinovățescă victimele abuzurilor sau ale înșelăciunilor. În fapt și peste tot, doar făptuitorul sau criminalul sunt vinovați.

Încercările de învinuire a victimei pentru complicitate la propriul jaf, viol agresiune sunt doar opera celor mai bolnave minţii, ce devin din păcate, cu timpul din ce în ce mai vocale.

În crunta realitate, băncile au o singura misiune: sa preia patrimoniul celor pe care îi păcălesc să semneze un credit.

Mie mi-a luat o viață sa aflu acest adevăr și aici îl împărtășesc tuturor pentru a nu cădea în aceeași capcană: Strămoșii ne-au transmis dar noi nu am fost atenți: „Străinul nu te crește!„

A doua etapă de 1,700,000 dolari SUA urma a fi plătiţi în martie 2001 pentru finanţarea investiţiei în echipamente pentru fabrică, cu o rambursare promisă a fi flexibilă pe cel puţin 3 ani.

Conducerea HVB BANK a stabilit ca creditele să fie acordate firmei ARBORIA MANUFACTURING SRL dar să fie garantate cu ipoteci asupra imobilelor JIULUI şi SNAGOV deţinute de APROMATCO. În acea perioadă, imobilele aveau o valoare de piaţă în exces de 8 milioane de dolari SUA.

ADRIAN GRIGORIU detaliază: „Și iată că fără să știu ce rol real au băncile într-o societate, crezând în propaganda că ele urmăresc profitul și au un interes real de a susține clienții lor în dezvoltare, am fost atras sa accept un credit de care în mod real nu aveam nici o nevoie. Și nici nu eram atras de vreo lăcomie întrucât eu aveam planuri de dezvoltare mult mai mari decât fabrica, panuri ce se bazau a fi realizate cu veniturile din sistemul de lemn și sistemul de monitorizare si intervenție. Scurtarea timpului era o măsură logică și atât dar nu necesară.”

3) Ajutorul bancherilor a fost doar o capcană

În martie 2001 Conducerea HVB BANK a refuzat fară nici o explicaţie suplimentarea creditului conform promisiunilor făcute în decembrie 2000.

În ciuda greutăţilor apărute de doi ani în conducerea firmelor, totuşi acestea funcţionau bine motiv pentru care ADRIAN GRIGORIU a fost încurajat să caute finanţare la alte bănci respectiv pentru uscătoare şi aburitoare. Acestea urmau să fie cumpărate de la un fabricant din Italia astfel ADRIAN GRIGORIU a angajat un credit de 550,000 Eurode la BANCA ITALO ROMENA iar pentru o parte din echipamente de tăiere a angajat un credit de 200,000 Euro de la MISR ROMANIAN BANK (actuala BLOOM BANK) la care s-au adăugat bani obţinuţi din circulaţia fondurilor tuturor firmelor şi bani rămaşi în Canada ca urmare a activităţii din trecut, s-a reuşit finanţarea echipamentelor pentru întreaga fabrică.

În decembrie 2001 au sosit 5 containere cu echipamente de tăiere din SUA, în februarie 2002 au sosit 5 camioane cu echipamente de uscare, centrală termică şi aburitoare din Italia. Au urmat 2 camioane cu echipament de tăiere din Italia.

4) Bancherii ies la atac să slăbească firmele cu amenințări

În timp ce ne pregăteam să montăm fabrica, Conducerea HVB BANK a solicitat restituirea integrală a creditului operaţional de 700,000 de dolari SUA începând cu decembrie 2001, fără motiv, cu amenințarea că vor executa imobilele în valoare de peste 8 milioaen de dolari. Cu mare greutate au admis să eşalonăm pe timp de 6 luni plată creditului. Plăţile pentru rambursări şi dobânzi la toate creditele au cauzat îngheţarea activităţii la instalarea fabricii pentru câteva luni pană se voi putea găsi soluţii. Vedeți aici schimbarea situației firmelor de la cea ilustrată de schema grafică nr. 1 la cea ilustrată de schema grafică nr. 2 și toate schimbările forțate aici.

ADRIAN GRIGORIU detaliază: „Cu greu mi-a intrat în cap că băncile au un singur rol în societate: păcălirea autohtonilor prin credite, aparent avantajoase, credite care în timp îi ruinează ajungându-se în final la executarea silită a imobilelor şi firmelor acestora. Scopul final nu este preluarea acestor afaceri şi dezvoltarea lor ci înlăturarea firmelor băştinaşilor.

Nu știu câți dintre dumneavoastră ați observat că secretul bancar se aplică pentru și între toți oamenii cu excepția proprietarilor privați ai băncilor, care știu totul despre noi toți, în timp ce noi nu știm nimic despre ei. Lupta noastră cu ei este total disproporțională. Nota Bene – chiar şi autoritățile statului (poliţie, procuratură) au nevoie de un mandat de un aviz al unui judecător, spre a investiga activitatea financiară a unui cetăţean dar prorprietarii băncileorface aceasta cu un simplu click fără să știe nimeni.„

Această descoperire fost o „gălușcă” extrem de greu și dureros de „înghițit”. Fără acest început, nimic din ce a urmnat nu s-ar fi putut întâmpla.

ANUL 2002

5) Infiltrarea atacatorilor în firmă

ADRIAN GRIGORIU fiind pasionat de sporturi nautice, deţinea o barcă cu care desfăşură ocazional sporturi nautice. Pe perioada verilor în trecut obişnuia să închirieze o casă pe malul lacului Snagov unde putea parca şi barca.

Ca urmare a problemelor financiare şi operaţionale apărute inexplicabil, începând cu vara lui 2001 nu şi-a mai putut permite să închirieze o casă pe malul Lacului Snagov şi a recurs la o variantă mult mai ieftină, aceea de a închiria un spaţiu la benzinăria de pe malul lacului Snagov în satul Izvorani deținută de B.S., unde se putea ţine în siguranţă barca pe perioada verii.

În aprilie 2002, ADRIAN GRIGORIU aflat în căutarea unui avocat să rezolve problema dosarului privind terenul de la Iablaniţa, dl. B.S. îi face cunoştinţă cu avocatul MARIN VASILE.

ADRIAN GRIGORIU îl angajează pe MARIN VASILE să rezolve cazul atacului de la Iablaniţa iar acesta îl rezolva favorabil după câteva termene.

Dosar nr. 2007/1998 Judecătoria Caransebeş

Reclamant: SC ALMĂJ FOREST SA,

Pârât: SC ARBORIA MANUFACTURING SRL

Obiect: executarea de către ALMĂJ FOREST S.A. a terenului de la Iablaniţa în baza unui act de expropiere din 1965 niciodată pus în aplicare. Terenul fusese cumpărat de ARBORIA de la sătenii care îl aveau în proprietate cu acte încă din finele secolului 19.

Iulie 2002 Avocatul MARIN VASILE reprezintă ARBORIA în ultima cale de atac, cererea se respinge.

6) Infiltrarea atacatorilor în familie

În iunie 2002, ADRIAN GRIGORIU face cunoştinţă cu SAVA CĂTĂLIN prin intermediul lui B.S. cu care acesta era prieten bun. SAVA CĂTĂLIN împreuna cu concubina sa CARMEN HUZU invită în mod repetat pe ADRIAN GRIGORIU şi AURA TOMA la activităţi de socializare, mese la restaurant etc.. Când în 2004 s-a născut primul nostru copil Daria şi în 2005 al doilea copil Lucas, aceștia s-au oferit să fie nașii fiecăruia de botez ceea ce soților GRIGORIU li s-a părut în regulă. Prin rânduiala ortodoxă, nașii de botez ai copiilor devin persoane foarte importante în familie şi demne de încrederea tuturor.

În replică, ADRIAN GRIGORIU îl invită pe SAVA CĂTĂLIN să participe la activităţi de sporturi nautice pe lacul Snagov. Astfel în verile anilor 2002 şi 2003 au participat la între 50 şi 65 de deplasări pe vara în scop de a desfăşura sporturi nautice. La acestea în anii 2003 şi 2004 se alătura şi CORNEL STANCIU, director economic al firmelor lui ADRIAN GRIGORIU şi ADRIAN RACZ director comercial al ARGUS ALARM SYSTEM SA.

7) Bancherii atacă: amenință că vor prelua imobilele

În mod inexplicabil, băncile continuă să facă enorme presiuni pentru returnarea creditelor, ameninţau săptămânal cu executarea silită a patrimoniului imobiliar.

8) Sacrificăm o mica parte să salvăm imobilele de atacul bancherilor

Singura soluţie de avarie a fost plată creditelor din capitalul operaţional cu consecinţa opririi fluxului de producţie pentru a amâna executările silite până la găsirea unei soluţii de a plăti creditele.

Una din soluţii putea fi vânzarea unei părţi a patrimoniului imobiliar. Aşa a apărut ca o salvare de moment vânzarea unui lot de 5,000 mp către PETROM. Tranzacţia a fost organizată de MARIN VASILE prin intermediul fratelui său MARIN ION şi a lui CRIŞAN GEORGEL, o cunoştinţă apropiată a lui ADRIAN GRIGORIU.

ADRIAN GRIGORIU precizează: „Întreabă unii de ce nu am atacat in justiție Banca. Răspunsul este evident: toate acțiunile juridice erau concepute si puse în aplicare de MARIN VASILE, dovedit in timp ca omul mafioților, care nici nu a adus vorba de o astfel de acțiune. La acel moment nu știam absolut nimic despre sistemul juridic iar ca toti oamenii normali aveam impresia că din sala de judecată nu este decât o ieșire ……… la pușcărie. Soluțiile oferite de grupul d e avocați condus de MARIN VASILE erau în spiritul evitarii judecării, o manevra foarte vicleană”

9) Atragerea în sistemul juridic pentru a fi jefuiți: executare silită, creanță inexistentă

ADRIAN GRIGORIU detaliază: „MARIN VASILE s-a auto invitat de câteva ori la mine la birou arătând că poate fi de folos să mă apere de probleme pe care le puteam avea ca unic acţionar şi unic administrator al aceloraşi firme. Fiind complet străin de domeniul juridic angajasem pentru formalităţi un jurist încă din 1997.

În cursul unei astfel de întâlniri la 14 august 2002 sunt anunţat telefonic de paza de la sucursala din Constanța că firma DECIROM SA din Portul Constanța s-a prezentat cu executorul judecătoresc DEACU și poliţia precum şi cu 10 camioane şi motostivuitoare pentru a sechestra o cantitate de cherestea în baza unei hotărâri judecătoreşti într-un dosar de care nimeni nu ştia nimic. Creanţa fictivă era făcută în baza unui contract de prestări de servicii cu SC DECIROM SA de care nu am avut cunoştinţă în condiţiile în care dispoziţiile lui ADRIAN GRIGORIU pentru conducerea punctului de lucru încă din 1998 erau ca sub nici o formă să nu se utilizeze serviciile DECIROM în port, contractul apărut fusese semnat de dirctorul sucursalei FLORENTIN GHEORGHIU fără știrea mea. după momentul atacului acesta a dispărut”

Dosare nr. 1431/2002, nr. 273/MF/2002, nr. 274/MF/2002, Judecătoria şi Tribunalul Constantă,

Reclamant SC DECIROM SA, Constanta.

Pârât: ARGUS STANDARD SECURITY SA

Obiect: pretenţii de plată pentru 24,000 USD

Dosarul de fond și încuviințarea măsurilor asiguratorii se judecă fără ştiinţa conducerii firmei ARGUS întrucât citațiile erau transmise la sediul din Calea Plevnei București de unde ne mutasem în Septembrie 2001 în noul sediul din Str. Drumul Timonierului nr. 26, Sector 6, Bucureşti (vedeți adresa cu care figurăm în sentinta din 08.08.2002). Responsabilul cu aspectele juridic, DANIEL GROSEANU, angajat la acel moment de 4 ani în firmă nu a înregistrat sediul nou la Registrul Comerțului. Putem doar specula că a făcut o greșeala dar vom constata că enorm de multe „greșeli” ale celor din anturajul lui ADRIAN GRIGORIU au fost făcute numai în dauna acestuia din urmă și de fiecare dată în favoarea grupului de atacori.

Începând cu acest moment în doar câteva săptămâni DANIEL GROSEANU s-a lăsat înlocuit, gradual şi subtil de MARIN VASILE după care DANIEL GROSEANU a fost admis subit în Baroul Bucureşti unde nu putuse să fie admis pe forțe proprii timp de 4 ani. După acest eveniment DANIEL GROSEANU şi-a găsit rapid de lucru pentru mult timp ca asistent al avocatului Alexandru Morărescu.

Hotărârea din fond este pusă în executare şi în 14.08.2002 BEJ DEACU instituie sechestru asigurator asupra 309 mp de cherestea de fag pregătită pentru export în valoare de 150.000 EURO. Vedeți aici schimbarea situației firmelor de la cea ilustrată de schema grafică nr. 2 la cea ilustrată de schema grafică nr. 3 și toate schimbările forțate aici.

10) Câștigarea încrederii prin aparente succese de moment în sistemul juridic

ADRIAN GRIGORIU detaliază: „

„Niciunul din cei 3 avocaţi pe care îi cunoscusem tangenţial nu a răspuns la telefon, inclusiv Daniel Groseanu, angajat din 1997 pe funcţie de consilier juridic al firmelor, în prezent avocat. Rămăsesem singur, dar îl aveam în faţa mea pe MARIAN VASILE”

În birou de la Bucureşti a lui ADRIAN GRIGORIU tocmai se prezentase avocatul MARIN VASILE fără a avea vreun motiv anume. Mulţi ani mai târziu ADRIAN GRIGORIU avea să descopere că prezenţa lui MARIN VASILE la acel moment în biroul său nu a fost nici o întâmplare sau coincidenţă, ci a fost parte din planul de infiltrare şi câştigare a încrederii.

ADRIAN GRIGORIU relateaz mai târziu: „În condiţiile în care pe moment eram terorizaţi de executarea silită în curs de desfăşurare la Constanta şi nici un avocat nu răspundea la telefon, l-am mandatat pe MARIN VASILE prezent la faţa locului să acţioneze în numele nostru în acest caz de executare silită. Au urmat desfăşurarea unor dosare la care ARGUS STANDARD SECURITY SA a fost reprezentat de avocatul ENGLEZU RADU OCTAVIAN din grupul de avocaţi condus de MARIN VASILE.”

Se sechestrează cherestea în valoare de 150,000 dolari SUA care este ridicată ilegal de DECIROM SA şi făcută dispărută.

În baza hotărârii de încuviinţare a executării, ION POPESCU acţionar majoritar DECIROM SA se prezintă la TAPIMOB S.A. unde solicită să i se predea pachetul de 97,3% acţiuni deţinut de ARGUS STANDARD SECURITY SA. Executarea nu se poate efectua întrucât pachetul de acţiuni se afla în evidenţa Bursei de Valori, executarea silită putându-se face în condiţii anume stipulate de legea specială.

Problema părea că a dispărut astfel că MARIN VASILE mi-a câştigat încrederea că poate administra foarte bine probleme juridice.

Mulţi ani mai târziu ADRIAN GRIGORIU a descoperit că s-ar fi putut ataca titlul executoriu dar MARIN VASILE nu a promovat o astfel de acţiune pentru a nu se descoperi că întreaga acţiune a fost creată cu scop de înşelare/amăgire a lui ADRIAN GRIGORIU.

Vedem cum atacul asupra firmelor lui ADRIAN GRIGORIU s-a bazat pe doar câteva procedee, cel mai frecvent fiind ameninţarea cu executarea silită nejustificată sau mai mult, executarea silită efectivă în baza unor creanţe fictive.

La acel moment ADRIAN GRIGORIU şi TOMA AURICA se găseau în stare de şoc neavând nici o informaţie despre cum s-a creat situația în care se aflau sau cum se poate rezolva. Șocul era amplificat la paroxism de confirmările lui MARIN VASILE şi a avocaţilor din anturajul său că nu există nici o soluţie la problemele juridice create de DECIROM SA şi că există certitudinea că acţionarii aceteia vor executa silit toată averea deţinută personal de ADRIAN GRIGORIU, care consta exclusiv în acţiunile firmelor sale. Acest fapt amplifica sentimentul de panică și neputință de a ne apăra.

11) Prin teroare juridică se induce convingerea necesitații restructurarii acționariatului și administrării firmelor

Sub teroarea iminenţei unei executări silite a întregii averi fără nici o cauză reală, cu concursul colaboratorilor mafioților aflați în funcții în justiţie, ADRIAN GRIGORIU şi TOMA AURICA consimt să aplice planul trasat de MARIN VASILE care constă în:

cesionarea părţilor sociale ale firmei EXTEL către un asociat al lui MARIN VASILE pe nume MAZHAR IQBAL şi cu asta să preia şi firma ARGUS STANDARD SECURITY SA, cea atacată de DECIROM
întrucât TAPIMOB SA era deţinută de ARGUS STANDARD SECURITY SA în proporţie de 97,3% care deţinea imobilul de 70,000 mp şi clădiri de 15,000 ml în Constanţa, imobilul să fie cumpărat de către firmă RSA CONSULTING SRL deţinută de AURICA TOMA.

Astfel urma să fie salvat imobilul şi se va îndepărta ameninţarea constituită de procesele iniţiate de DECIROM SA. Vedeți aici schimbarea situației firmelor de la cea ilustrată de schema grafică nr. 3 la cea ilustrată de schema grafică nr. 4 și toate schimbările forțate aici.

12) Slăbirea continuă prin atacuri concertate: banci, directori demisionari, atacuri la persoana în presă la adresa lui ADRIAN GRIGORIU si AURICA TOMA

În mod inexplicabil, băncile fac enorme presiuni pentru returnarea creditelor, ameninţau săptămânal cu executarea silită a patrimoniului imobiliar.

Directorul General al APROMATCO SA, IONEL FICA , aflat în funcţie de circa 10 ani anteriori, şi-a dat demisia fără nici un motiv în vara lui 2002. Aflat în criză de personal de conducere, ADRIAN GRIGORIU apelează la toate cunoştinţele. MARIN VASILE îl prezintă pe PETRESCU VALENTIN ca fiind o cunoştinţă veche a sa şi om de mare încredere. Aflat în lipsa de opţiuni, ADRIAN GRIGORIU îl angajează pe PETRESCU VALENTIN în funcţia de Directorul General al APROMATCO SA.

La final de an apar în presă, în publicaţia ZIARUL atacuri la persoana lui ADRIAN GRIGORIU şi AURICA TOMA fabricate de foşti angajaţi ai firmei în persoana lui DRAGOŞ VASILESCU. Acest DRAGOŞ VASILESCU este cel care a creat un atac josnic la adresa Bisericii Ortodoxe Române, știind că aceasta nu se va coborâ la nivelul josnic pentru a riposta, inventând știrea falsă privitor la o presupusă călugăriță de la Mânăstirea Agapia care ar fi rămas însărcinată ar fi murit la naștere şi o lungă şi mizerabilă poveste cu detalii inventate. Poliţia a verificat şi a constatat ca totul a fost o minciună. Invenţia încă mai este pe blog ul său – aici găsiţi capturile de ecran. Minciuna Iasmina.

Aceleaşi atacuri create de DRAGOŞ VASILESCU vor reapărea refolosite în 2016 și în 2019 cu ocazia activităţilor desfăşurate pentru salvarea satului Nadăş, judeţul Arad.

ANUL 2003

13) Pregatirea jafului cel mare

Sub presiunea bancherilor, bine sfătuiți de infiltrați, luam măsuri de apărare dovedite ulterior ca fiind măsuri premeditate pentru facilitarea jafului imobiliar

În mod inexplicabil, băncile continuă să facă enorme presiuni pentru returnarea creditelor, ameninţau săptămânal cu executarea silită a patrimoniului imobiliar.

Întrucât patrimoniul imobiliar era cu mult mai mare decât valoarea creditelor, au fost abordate toate celelalte bănci din România pentru a refinanţa şi a plăti băncile ameninţătoare. Toate băncile, fără nici o excepţie, au refuzat refinanţarea creditelor deşi garanţiile erau de multe ori mai valoroase decât creditele. Iată o dovadă înțeleasă mult mai târziu că bancile formeaza un singur corp centralizat dar divizat pentru deruta celor neinformați, care acționeaza sincron pentru jefuirea băștinașilor.

Una din soluţii putea fi vânzarea unei părţi a patrimoniului imobiliar. Tot anul 2003 a fost dedicat acestei activităţi dar preţurile oferite în situaţie de urgenţă bancare în care eram pus erau toate foarte scăzute. Aşa am ajuns să divid Jiului în 4 loturi, să vând 3,500 mp cu scopul platii restantelor la credite.

În vederea pregătirii unei vânzări, MARIN VASILE ne-a introdus la firma CONSULCO prin intermediul căreia să înfiinţăm un număr de firme offshore prin care să derulăm tranzacţiile necesare închiderii circuitului financiar pentru plata creditelor firmei ARBORIA din vânzările de terenuri deţinute de APROMATCO.

Astfel au fost înfiinţate KOILADA LLC şi a fost preluat EDEN LLC ce fusese înfiinţat în 2001 de CONSULCO şi se afla în portofoliul lor de firme pentru a fi oferite clienţilor lor. Ambele firme având de la acest moment ca beneficiari finali pe ADRIAN GRIGORIU şi AURICA TOMA

Ulterior s-a înfiinţat şi KOILADA INVEST SRL deţinută 100% de către KOILADA LLC (vedeți lista firme Grigoriu) .

Capitolul următor: 3. Pregatirea marelui atac

DISTRIBUITI ACEST SITE PE FACEBOOK SAU WHATSAPP: