Concluzii

CAPITOLELE ACESTEI PAGINI:
1) O succintă descriere a fenomenului
2) Obiectul dosarului penal este de fapt foarte simplu
3) Cine a fost aliat sau duşman aparent sau real
4) Cum s-a putut face așa ceva de o ilegalitate de necrezut?
5) GRIGORIU părăsit de toți
6) Cazul pare stufos dar este doar reluarea aceloraşi atacuri
7) NECERCETAREA și/sau OMISIUNEA PROBELOR: „Regina” procedurilor penale ale clasării tuturor infracțiunilor!
8) Raportul om-sistem în contextul prezent
9) Statul devenit mafiot e un caz general

CONCLUZIE 1: O succintă descriere a fenomenului

Sub conducerea lui ADRIAN GRIGORIU firmele sale au prosperat excepţional şi s-au dezvoltat atât ca volum de afaceri, profitabilitate, patrimoniu, capacitate profesională dar şi reputaţie în domeniul de activitate al fiecăreia în perioada 1991-2000.

Brusc si fara o cauză aparentă se petrec evenimente inexplicabile care afectează grav funcţionare tuturor firmelor familiei GRIGORIU. În timp ce ADRIAN GRIGORIU dezvolta firmele şi făcea numeroase angajări, în perioada 1999-2000 rezultatele încep o curbă descendentă, inexplicabilă.

De precizat că în perioada 1991-2000, nici una din firmele familiei GRIGORIU nu întâmpinase nici cea mai mică problemă operațională, financiară sau juridică.

La momentul 2000 ADRIAN GRIGORIU deţinea firmele: ARGUS, ARBORIA, APROMATCO, EXTEL, TAPIMOB care aveau în proprietate mai multe imobile şi utilaje estimate la acel moment la aproximativ 10 milioane dolari SUA, valori ce au urmat o creștere exponențială spre 2007.

Fără nici un motiv aparent, băncile care se oferiseră să finanţeze achiziţia de echipamente pentru fabrica ARBORIA deodată au schimbat atitudinea de la maximă prietenie la maxima ostilitate, iar toate celelalte bănci au refuzat solidar să ofere refinanţare deşi li se oferea şi un volum de afaceri şi garanţii din abundenţă.

La 2002 sucursala de la Constanța a fost atacată de DECIROM iar la Iablaniţa, a fost atacată firma ARBORIA. Practic toate imobilele au fost atacate simultan şi ajung în pericol de a fi pierdute simultan fără să existe nici un motiv real.

Apare avocatul MARIN VASILE cu echipa sa care chipurile „salvează” imobilele de la Iablaniţa şi Constanţa cu nişte costuri foarte mari pentru ADRIAN GRIGORIU.

La 2003 apare HERGAN ETIENNE ALEXANDER, cel mai mare client al HVB/UNICREDIT şi oferă un parteneriat lui ADRIAN GRIGORIU prin care în schimbul eliberării de presiunea băncilor va prelua o parte din proiectul ce ar urma să îl edifice împreună pe imobilul Jiului.

Constatăm că MARIN VASILE şi HERGAN ETIENNE ALEXANDER apar de niciunde și se oferă să rezolve nişte probleme apărute inexplicabil anterior. HERGAN nu îşi îndeplineşte obligațiile, MARIN VASILE chipurile îl ajută pe ADRIAN GRIGORIU să finalizeze înțelegerea cu HERGAN dar în modul cel mai surprinzător, MARIN VASILE şi HERGAN îl scot afară din firme sale pe ADRIAN GRIGORIU şi rămân singuri cu tot patrimoniul iar firmele sunt distruse.

În alianţa lor, HERGAN ETIENNE ALEXANDER i-a cedat lui MARIN VASILE 50% din imobilul Jiului, transferă un împrumut necondiţional de 3,300,000 euro şi îi lasă restul imobilelor din APROMATCO, în total la valorile de piaţă de la momentul 2007 o valoare de peste 60,000,000 euro. Singura obligaţie a lui MARIN VASILE fiind să ratifice contractele de vânzare cumpărare pentru imobilul Jiului şi să lichideze firma APROMATCO, adică să îl scape pe HERGAN ETIENNE ALEXANDER de ADRIAN GRIGORIU.

În momentul de față majoritatea proceselor au fost câştigate de atacatori iar ADRIAN GRIGORIU a fost lăsat fără posibilitatea de a își apăra agonisirea de o viață. Lucrurile se desfăşoară în acest moment pe penal.

 

CONCLUZIE 2: Obiectul dosarului penal este de fapt foarte simplu.

Cercetările trebuie să arate cum s-a trecut de la situaţia iniţială când ADRIAN GRIGORIU, care a construit în anii ’90, pornind practic de la zero, firme prospere și de prestigiu, a ajuns la situația să nu mai deţină nimic, iar toate bunurile sale să fie deţinute de terțe persoane (HERGAN ETIENNE ALEXANDER și MARIN VASILE), persoane total necunoscute iniţial de ADRIAN GRIGORIU.

Situația firmelor lui ADRIAN GRIGORIU la anul 2000 era următoarea: 750 de angajați, cifră de afaceri reală de 8 milioane de dolari SUA pe an, un profit real de 1,5 milioane de dolari SUA, deasemenea acestea mai dețineau: un patrimoniu imobiliar de 18 hectare în București, 1,5 hectare pe malul lacului Snagov, 10 hectare şi clădiri industriale în Constanța și 4 hectare în gara din satul Iablaniţa, fără datorii la stat sau la bănci.

În anul 2002 ADRIAN GRIGORIU cunoaşte pe avocatul MARIN VASILE şi SAVA CĂTĂLIN iar în 2003 pe HERGAN ETIENNE ALEXANDER.

Ca urmare a acceptării propunerilor lui HERGAN și a băncilor, a consilierii juridice a lui MARIN VASILE și avocații săi precum și a implicării lui CĂTĂLIN SAVA, s-a ajuns la situația anului 2010 când tot ce avea ADRIAN GRIGORIU a ajuns la HERGAN ETIENNE ALEXANDER, MARIN VASILE şi SAVA CĂTĂLIN iar ADRIAN GRIGORIU ramâne fără nimic.

Dosarul penal conţine probele complete care demonstrează procedeele ilegale prin care grupul compus din HERGAN ETIENNE ALEXANDER, MARIN VASILE, CĂTĂLIN SAVA şi alte persoane din domeniul juridic sau din familia lui MARIN VASILE au planificat cu răbdare şi meticulozitate inducerea în eroare a lui ADRIAN GRIGORIU şi familiei sale pentru a îşi însuşi ilegal şi fără nici o contraprestaţie a patrimoniul deţinut de firmele deţinute de ADRIAN GRIGORIU şi încetarea activităţii acestora.

Din actele de la dosar este limpede şi fară dubiu că această operaţiune amplă a fost planificată și premeditată în perioada când ADRIAN GRIGORIU era bolnav și neputincios, grupul infracţional având o perspectivă de a îl elimina cu totul în doar câteva luni până în la anul 1999. Iată că perspectiva lor scurtă s-a extins până la peste 20 de ani datorită faptului că viața lui GRIGORIU i-a fost salvată de către doctorul EXERGIAN, s-a căsătorit cu AURICA TOMA care a fost un suport și ajutor loial şi nestrămutat având o mare putere şi capacitate intelectuală, care în acest timp și-a luat şi licența în drept şi a intrat prin examen în Baroul București.

Deşi au mari influente în sistemul juridic şi poliţienesc, mafioții nu au identificat nici o faptă penală pe care ADRIAN GRIGORIU să o fi comis și pe care ar fi putut să o folosească pentru a îl şantaja să renunțe la luptă. În ciuda faptului că grupul atacator a făcut numeroase încercări, totuși nu au reuşit nici să îl păcălească ADRIAN GRIGORIU să comită vreo faptă penală și nici nu au reuşit nici să îl înfricoşeze urmare a foarte numeroase ameninţări cu mutilarea şi cu moartea.

 

CONCLUZIE 3: Cine a fost aliat sau duşman aparent sau real?

În anii ’90 și primii ani după 2000, ADRIAN GRIGORIU avea percepția că nu există nici un dușman, că toți cei din jur îi erau aliați și prieteni. După atacurile desfășurate s-a dovedit că nu a avut niciodată nici un aliat, nici un sprijin real, iar toți cei care au venit în întâmpinare să rezolve problemele apărute inexplicabil erau dușmani care urmărea agravarea problemelor până la disoluția firmelor și jefuirea lui GRIGORIU.

 

CONCLUZIE 4: Cum s-a putut realiza un ansamblu de acțiuni de o ilegalitate atât de mare?

Înşelăciunea și abuzul în serviciu aplicat în grup organizat s-au bazat pe fondul totalei necunoaşteri privitor la domeniul juridic de către ADRIAN GRIGORIU care nu a știut să își i-a măsuri de precauție și nici nu a perceput semnele unei conspirații în constituire.

Ca urmare a lipsei de cunoaștere a domeniului juridic, activitațile ce se desfășurau de catre grupul HERGAN-MARIN VASILE nu prezentau nici o aparență de pericol, astfel încât nu au putut fi recunoscute ca acte premergatoare ale unui atac.

Membrii grupului de atac, toți dovediți în timp a fi experți în manipularea sistemului juridic pentru scopuri ilegale, au desfășurat o amplă operațiune de acțiuni concertate cu un scop unic. Rezultatul infracțional obținut de întregul grup a fost realizat din însumarea faptelor individuale ale fiecaruia, membrii grupupului împărțind pe parcurs și în final beneficiile jafului.

Și constatăm următoarele acțiuni sau inacțiuni specifice:

• Disponibilitatea persoanelor implicate în grup de a se comporta mincinos şi viclean pe termen lung pentru a simula o relaţie de prietenie şi colaborare cu ADRIAN GRIGORIU în timp ce în realitate scopurile lor erau subversive şi distructive.

• Disponibilitatea a zeci de avocaţi de a se racorda acţiunilor infracţionale şi a induce în eroare pe ADRIAN GRIGORIU pe termen lung.

• Grupul de atac a comis infracțiuni în cascadă după ce și-a asigurat imunitatea prin cooptarea membrilor autorităţilor de stat în sprijinul acțiunilor ilegale astfel:

• Polițiști
  • prin neimplicare, prin atitudine pasivă în faţa ilegalităților desfăşurate de grupul de atac astfel încât nu vor fi împiedicaţi să acţioneze ilegal continuu, atac după atac, de a distruge şi însuşi patrimoniul, atitudine pasivă dovedită de un șir lung de poliţişti şi procurori,
• Procurori
  • prin inacţiunea (lor) care blochează posibilitatea părțile vătămate să ajungă în instanţă pentru judecarea probelor şi faptelor pe fond,
  • prin inacţiunea de a nu instrumenta dosarele chiar şi când judecătorii dispuneau trimitere la parchet pentru instrumentarea plângerilor,
  • prin inacţiunea de a nu reţine un număr enorm de fapte,
  • prin inacţiunea împotriva încălcării legii de către unele oficialități precum executor judecătoresc care a desfăşurat o executare silită a patrimoniului fără să existe o creanță
• Judecători:
  • prin validarea ca adevărate a falsurilor pe care s-au bazat infracțiunile,
  • prin comiterea de falsuri intelectuale
  • prin a dispune măsuri contrar prevederilor legale în mod special în recurs când nu mai exista nici o cale de atac,
  • prin refuzul de a considera susţinerile părţilor vătămate,
  • prin necercetarea și/sau omisiunea faptelor şi documentelor,
  • prin nemotivarea deciziilor,
  • prin favorizarea ostentativă a grupul de atac

 

CONCLUZIE 5: GRIGORIU părăsit de toți.

Fenomenul este cunoscut din vechime şi se numeşte „profeții care se împlinesc singure”.

În cazul exietenței unui grup de persoane care controleaza un patrimoniu substantial, grupul de ataca dezbina grupul de apărători lăsând singuri și izolați pe șefii importanți.

Prima acțiune consta în a convinge anturajul șefilor că totul este terminat adică nu mai este nici o șansă ca patrimoniul să poată fi apărat.

Apărătorii își însușesc această credință și abandonează apararea patrimoniul, părăsesc frontul luptei.

După momentul abandonului atacatorii acționează violent și preiau patrimoniul abandonat.

 În final infractorii etalează victoria şi reconfirmă tuturor că cele afirmate iniţial au fost realiste.

 În realitate, dacă apărătorii patrimoniului nu ar fi crezut minciuna atacatorilor, nu ar fi abandonat patrimoniul şi patrimoniul nu ar fi putut fi atacat.

În Cazul Grigoriu toţi angajaţii şi partenerii au fost convinşi că totul este pierdut ÎNAINTE să se desfăşoare cel mai mic atac. Mai mult, au fost înfricoşaţi că vor pătimi în timp ce altii au fost și ademeniți că se vor alege cu bucăți din patrimoniul firmelor lui GRIGORIU. Combinaţia de lăcomie şi frică i-a scos din funcţia de apărători ai firmelor.

Astfel se explică cum ADRIAN GRIGORIU nu a fost avertizat de nimeni din anturaj despre atacul care se pregătea.

La scară mare s-a petrecut o situatie similara cu cea a Statului Român la 23 august 1944 şi 22 decembrie 1989, dar si in alte state şi alte situații în istorie.

Propaganda defetistă și/sau alarmistă au fost utilizate din cele mai vechi timpuri pentru a destabiliza un front care altfel nu ar fi putut sa cadă. Este o CACEALMA cu efecte criminale.

 Este de mare utilitate ca oamenii să cunoască aceste tehnici și să le descopere în etapele premergătoare ÎNAINTE ca acestea să se concretizeze cu efecte distructive ireversibile.

 

CONCLUZIE 6: Cazul pare stufos dar este doar reluarea aceloraşi atacuri.

Cazul pare stufos dar în realitate nu este deoarece constă din reluarea în diverse forme a acelorași infracțiuni protejate prin aceleaşi procedee de abuz în serviciu comise de persoane aflate în funcții în sistemul juridic.

Pe măsura în care eşuează să îşi atingă scopul grupul de atac a cooptat tot mai mulți ticăloși din sistem în sprijinul lor.

Dupa 20 de ani de atacuri Grigoriu constată:

“Întrucât nu au găsit și nici nu au reuşit să ne atragă în a comite fapte penale, şi nici nu am cedat nervos la zecile de ameninţări cu mutilarea şi moartea, şi ca urmare a faptului că totuși din când în când nişte judecători şi câte un procuror şi-au îndeplinit obligaţiile față de jurământului depus, grupul de atac a fost nevoit să comită noi şi noi infracţiuni în cursul anilor şi să coopteze suportul la încă alţi procurori şi judecători pentru menţinerea infracţiunilor în nelucrare prin ordonanţe şi sentinţe contrare prevederilor legale şi cu ingnorarea totală a probelor. Grupul s-a lărgit şi faptele s-au diversificat.”

 

CONCLUZIE 7: NECERCETAREA și/sau OMISIUNEA PROBELOR: „Regina” procedurilor penale ale clasării tuturor infracțiunilor!

Până în prezent nici una din faptele penale descrise pe site-ul cazulgrigoriu.ro nu au fost cercetate și judecate. Strategia mafioţilor, susţinută activ de către procurorii şi judecătorii implicaţi în ultimii 4 ani este ca dosarele să se închidă fie prin clasarea faptelor, fie prin prescriere ca urmare a tergiversării de către procurori a cercetării, fie cu utilizarea de minciuni şi falsuri intelectuale comise de magistraţi TOTUL STRICT PE PROCEDURĂ PENTRU A NU SE AJUNGE LA VREO JUDECATĂ.

 Se urmărește în final distrugerea dosarului ca orice urmă să dispară iar grupul infracțional să rămână cu bunurile furate și să nu mai fie urmăriți pentru faptele comise. Scopul acestui site este să prevină dispariția dosarului.

Această tactică a a fost utilizată pentru distrugerea a mii de oameni și firme în mii de alte cazuri până în prezent.

 

CONCLUZIE 8: raportul om-sistem în contextul prezent

Marea majoritate a oamenilor ne planificăm viaţa în baza prezumţiei ca organele de stat vor acţiona în apărarea drepturilor noastre. Informaţia că autorităţile nu acţionează să ne apere drepturile nu ajunge la urechile celor mai mulţi dintre membrii societăţii. Dar este cea mai distructivă realitate: cei ce au ca raţiune de a exista apărarea drepturile societății nu acţionează astfel lăsând totala libertate mafioţilor să acţioneze nestingherit în timp ce victimele acestora aşteaptă în van de la autorități să ia iniţiativă să îi apere de mafioţi.

Constatăm că oamenii de bunăcredinţa se afla într-o situaţie fără scăpare: în timp ce ei aşteaptă ca autorităţile să îi apere, autoritățile sunt complici ai mafioţilor, pe care prin inacţiune sau acţiune formală fără efect deci tot inacțiune, asigura deplină liberate mafioţilor să desfășoare orice acţiune infracţională nestingheriţi. În frecvenţe situații infractorii sunt chiar ajutaţi de autorități să desăvârşească infracţiunile şi să rămână cu foloasele necuvenite.

Cazuri similare celui prezent dovedesc că trebuie să cunoaştem mai mult despre modul real de funcţionare al societăţii întrucât cei neavizaţi de existenţa acestei complicităţi nu sunt conştienţi că trebuie să își asigure măsuri de protecție atât împotriva infractorilor care acționează liber dar şi împotriva infractorilor care acționează din interiorul instituțiilor de stat.

Trebuie recunoscut faptul că în rândul autorităților există și oameni de bună credință înclinați să fie corecți, care se străduiesc să desfășoare o activitate legală și utilă societății. NU ştim în ce proporţie sunt în cadrul poliţie, procuraturii și  judecătorilor. Dar ocazional aceştia pot întoarce situaţia în favoarea adevărului, legalității și chiar a dreptăţii, o situaţie imprevizibilă şi nesigură.

După cum este structurat sistemul juridic avem următoarele procedee pe care le practică o mare parte dintre autorități aflate în sprijinul grupurilor mafiote ce îi jefuiesc sistematic pe români:

• Poliţiştii refuza să acţioneze în apărarea drepturilor permiţând infractorilor să îşi însuşească fizic în mod ilegal bunuri care nu le aparțin şi ulterior blochează victimele să îşi apere în mod concret drepturile.
• Procurorii refuză să instrumenteze plângerile permiţând să treacă ani de zile până când se împlinesc termenele de prescripție şi infractorii rămân cu foloasele infracţiunilor, împiedicând părţile vătămate să ajungă în instanță că faptele să fie analizate şi judecate de acer acei puţini judecători corecţi.
• Judecătorii pronunţă hotărâri contare legilor şi probelor astfel obligă statul să protejeze infractorii de acţiunile victimelor lor bazându-se pe înțelegerea făcută între toți procurorii și toți judecătorii ca nici o plângere penală împotriva vreunui procuror sau judecător să nu fie instrumentată de nici un procuror şi analizată de nici un judecător. Consecința este că toate plângerile penale împotriva vreunui procuror sau judecător se resping fără motivare, procedeu bazat pe inexistența nici unei proceduri legale care să reglementeze modalitatea de atacare a sentinţelor nemotivate.

 

CONCLUZIE 9: Statul devenit complice și mafiot iar acesta este un caz general nu o excepție

Constatăm că totul s-a bazat pe minciună și violență apărate de un enorm ansamblu de abuzuri în serviciu comis de mulţi judecători şi procurori care, aflându-se în funcţii de mare importanţă, prin deciziile lor au încălcat cel mai importantă prevedere legală care care asigura funcţionarea societăţii:

Legea 303/2004 art 4. „(1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii…” Este limpede că acei judecători şi procurori care încalcă conştient şi în grup legile în deciziile lor, în fapt impun și protejează nelegalitatea cu puterea întregului stat.

Cu alte cuvinte aceștia apără în fapt infractorii cu instrumentele statului, în dăuna și spre distrugerea persoanelor care respectă legea. Astfel statul este utilizat ca un instrument al infractorilor împotriva locuitorilor statului. Nu politicienii ci judecătorii şi procurorii care pun statul în slujba mafioţilor transformă statul în stat mafiot.

Faptul că de cel puţin 31 de ani nici un procuror sau judecător nu a instrumentat vreo plângere împotriva vreunui alt procuror sau alt judecator pentru comiterea infracțiunilor de abuzu în serviciu, fals intelectual, favorizarea infractorilor, le încrederea că pot comite aceste infracțiuni fără nici o consecință.

Astfel protecţia în fața legilor pe care și-o acordă unii altora în grup, în realitate în sine fiind o acţiune de grup infracţional organizat, îi subordonează mafioţilor cărora le pune întreg aparatul de stat în subordine. Desigur ne punem întrebarea pentru ce fel de beneficii personale ar putea nişte oameni să comită o asemenea degradare a demnității proprii și în mod conștient să dispună înrobirea poporului jefuit de mafioți?

Acesta este un fenomen la scara întregului stat Român, cazulgrigoriu fiind doar un exemplu de distrugere de către statul înrobit în slujba mafioților de cei care sub jurământ s-au obligat să îl apere. Este un act de trădare mai oribil decât orice altă formă de trădare întrucât poporul se îndreaptă spre sistemul juridic pentru apărare, dreptate, adevăr cu speranță și încredere iar acolo, cu din ce în ce mai puține excepții care încă mai sunt, găsesc în cea mai mare parte ostilitate, umilință, dispreț și cruntă nedreptate.

Impunerea de către judecători a nelegalităţii folosind întreaga forţă a statului, mai pe şleau: predarea statului mafioților, este un act de înșelare a poporului și trădare de cel mai grav nivel, în cel mai concret mod de subminare a siguranţei statului.